Random Thoughts

Am anumite dubii ca ar mai exista ceva care sa reziste atat de mult intr o lume atat de rea .....cam atat..pentru ca, nu stiu daca ar trebui sa ma simt altfel si cred ca este normal, casatoria nu e facuta sa te schimbe instant, e facuta sa iti dai seama pe parcurs ce ar trebui sa faci sa continuati impreuna pe acelasi drum, sau cel putin asa cred eu..si cum toata lumea spera sa fie pt totdeauna, dar nu fac nimic pt asta, si cum se obisnuieste sa ceri mai mult decat oferi si apoi urmeaza perioada in care deschizi ochii si incepi sa observi lucruri pe care nu le vedeai inainte, sau care nu te interesau si magia dispare.., incerc sa stau departe de tiparul de familie impus de societate si de monotonia pe care o implica..in primul rand el este pt mine un prieten bun, pe care mi l doresc alaturi pentru atata timp cat o sa vrea si el sa stea si sper sa reusesc sa fiu mai putin egoista, deh..modul in care am fost crescuta si a pus amprenta pe mine..in rest dragoste, respect si intelegere..si vom vedea unde o sa ajungem :)

Mi se pare normal insa sa pleci de langa cineva atunci cand nu iti este bine, viata e prea scurta o traiesti nefericit.. dar asta nu inseamna ca nu poti face si niste compromisuri, atunci cand este cazul sa mai si lasi de la tine. In fond nimeni nu este perfect si cu oricine ai fi, tot vor fi discutii in contradictoriu si tot in unele privinte veti fi diferiti. Asa ca trebuie sa iti gasesti persoana ale carei defecte nu sunt atat de deranjante si poti inchide ochii si face cateva mici compromisuri. Nimeni nu garanteaza ca un nou inceput langa alticineva iti va oferi o viata perfecta..

Eu sunt o fire optimista si, dupa cum am mai scris, imi place sa risc si imi plac schimbarile, cred ca sunt dependenta de ele...dar in ceea ce priveste relatiile nu prea imi place sa pun punct si sa o iau de la capat. Cred ca am o fobie de inceputuri de relatii. Am citit undeva ca mai toate relatiile sunt la fel, ce difera si trebuie trait la maxim sunt inceputurile, care sunt mereu o provocare, sunt diferite..

Sunt partial de-acord, dar mie mi se par false, unde dam tot ce e mai bun din noi, ca apoi sa devenim cine suntem cu adevarat. Ma sperie inceputurile cand trebuie sa vad sub valul de fluturi din stomac, adevarata fata a celuilalt, sa incerc sa il cunosc pentru ca mai apoi sa capat incredere.Nu stiu cum sunt altii, dar eu nu as putea trai cu cineva in care nu am incredere si singura mea consolare sa fie faptul ca am totul sub control, stiu toate parolele, verific de zece mii de ori pe zi telefonul ...e o nebunie, cred ca trebuie sa ai niste nervi tari ca sa traiesti asa. Si nimeni nu rezista unui asemenea stres, chiar daca este dragoste mare, iti poti da seama daca il lasi liber cat de adevarata este relatia.


Cand legi pe cineva la modul asta, normal ca de frica sau din lasitate va sta langa tine, sau, cum am intalnit atatea cazuri, intotdeauna exista o portita de scapare si multi cand se trezesc si isi dau seama ca dragostea inseamna si libertate in acelasi timp, pleaca si nu se mai uita inapoi. Cel mai mult intr-o despartire sufera copiii, si eu am fost unul din ei. Chiar daca suna anormal, eu m-am bucurat cand au divortat ai mei.. eram totusi prea mica sa constientizez ce inseamna cu adevarat, cata suferinta se ascunde in spatele unui divort si ce urmari va avea asupre tuturor pe termen lung Tot ce am stiut a fost ca nu se vor mai certa si va fi liniste.. si asta m-a bucurat pt moment. Copiii vor fi mereu la mijloc si toata nebunia se va rasfrange asupra lor, asupra educatiei si chiar asupra increderii in sine E greu sa vezi in jur familii fericite si sa te intrebi cum ar fi sa schimbi trecutul sa cunosti si tu sentimentul..