Ajungem sa fim a doua persoana din viata celui care-i daruiesti iubire cu adevarat, dintr-o sete de dragoste. Ajungem sa acceptam compromisuri, botezam cu numele de 'iubire' relatii care în loc sa ne intregeasca, ne consuma, care in loc sa ne ajute sa devenim mai buni, ne fac să ne calcam în picioare principiile, care ne fac sa platim cu varf si indesat fiecare clipa de fericire. De ce ar accepta o femeie sa ocupe locul doi in viata unui barbat si care ar fi motivatia deciziei de a-l imparti cu altcineva pe cel pe care-l iubeste. In ce moment renunta o femeie la dorinta de a fi singura din viata celui de langă ea, barbatul caruia ii daruieste totul, si se amageste cu ideea că i-ar putea fi de ajuns o relatie construita doar din momente furate alaturi de un barbat care este acolo 'cand poate', cu sarutari pe fuga, cu minciuni, duplicitate, vinovatie si dezamagire, doar din teama ca nu mai exista altul ca el.. sau poate altul care sa o iubeasca la fel. E iubire sau doar slabiciune, neputinta poate?
Ea, femeia din umbra, amanta, 'cea de-a doua' din viata lui, insa prima care va fi blamata, pentru ca a indraznit sa aspire la un barbat ce nu ii apartine. Ea este cea care renunta la visul de a avea parte de o iubire neconditionata, de a se simtii implinita, si accepta o dragoste cu portia, cu jumatate de norma, accepta sa fie un refugiu sau poate o consolare, o completare a nevoilor si a golurilor pe care el le are.
O femeie care stie cum vrea iubirea ei sa fie nu va accepta la nesfarsit o astfel de situatie, cu atat mai putin in numele dragostei. O femeie constienta de valoarea ei nu isi va irosi timpul, frumusetea, noptile si lacrimile asteptand ca un barbat nehotarat, incapabil sa isi asume responsabilitatea pentru faptele si sentimentele lui, imatur, egoist, care se imparte intre doua femei si nu reuseste sa o faca pe niciuna fericita, incorsetat de neputinta de a le oferi si altceva decat jumatati de masura. Ce barbat e acela care desi iubeste o alta femeie decat cea cu care e in mod oficial, nu are curajul sa renunte la cea pe care nu o iubeste? Si ce femeie si-ar dori să isi construiasca o viata alaturi de un astfel de barbat?
Viata e prea scurta pentru a o construi din momente de tristete, pentru a ne uita in urma cu regret, ea trebuie traita din tot sufletul, bucurandu-ne de o iubire care ne inalta, ne face mai buni, in fiecare zi, nu cateva ore pe saptamana, o dragoste care ne face sa ne simţim vinovati sau rusinati de sentimentele pe care le purtam in suflet. Si nu, nu cred ca trebuie sa luptam la infinit si sa renuntam la orice urma de orgoliu si la ceea ce ne dorim, pentru ca celalalt sa isi dea seama de ceea ce suntem si cat valoram.
Dimpotriva, cred ca atunci cand ne gasim in postura de a face asta este momentul cel mai indicat sa plecam, pentru ca unele lucruri sunt simtite sau nu, si pentru ca orice femeie merita să fie iubita pentru ceea ce este, si nu pentru ca compenseaza din lipsurile alteia. Pentru ca ea se va darui trup şi suflet celui de langa ea si merita sa aibă alaturi un barbat adevarat, care ii va fi alaturi oricand, fara 'doar' şi 'poate'. Si in cele din urma, pentru ca desi iubirea nu este un targ, ea nu va supravietui niciodata atunci unul da totul, iar celalalt aseaza pe masa doar franturi din el, bucati din sufletul lui, fragmente din sentimente si clipe luate pe furis. Pentru ca iubirea e sincera si simpla, iar daca relatia pe care o traiesti nu e asa, ar trebui sa renunti la ea si sa iti oferi sansa de a gasi fericirea, acea fericire in care iubim si impartim totul la doi.
Adevarul este ca nu poti da vina pe nimeni pentru lucrurile care nu merg bine in viata ta, cand tu esti dumnezeul propriei tale existente. Cauza cercului vicios in care te invarti nu sunt oamenii din jurul tau, ci tu pentru ca ii atragi si ii tolerezi acolo. Asa vrei să iti traiesti viata.. intr-o continua asteptare?
Inceteaza sa ii ma gasesti scuze atunci cand te raneste.. Iti doresti cu disperare să ai la indemana pretexte prin care sa-ti justifici incapacitatea de a iesi dintr-o situatie care te face să suferi, prin care să ingropi vinovatia de a avea putina incredere în tine.
CONVERSATION