In perioada Sarbatorilor din ce in ce mai multi oameni devin deprimati. Lipsa dragostei, unei familii, a banilor sau pur si simplu un esec sunt motive pentru care multi se gandesc la sinucidere. Si nu, acesta nu este un post in care voi spune ca Dumnezeu a dat viata, doar el ti-o poate lua, dar mi se pare strigator la cel acest gest de lasitate.
Atata timp cat sunt oameni in lume, in jurul nostru care nu au nici jumatate din ce avem noi, cat sunt atatea suflete care se lupta pentru ziua de maine, pentru nevoia esentiala de mancare si oameni care nu au un acoperis deasupra capului, nu au nici macar caldura sau un pat moale. Nu mai spun de cei care se lupta cu boala incurabila si isi doresc doar sa fie sanatosi si si-au dat seama ca asta este tot ce conteaza, indiferent de cati bani ai, daca nu ai sanatate degeaba ai orice altceva.
Si mai sunt aceste specimene care in momente de ratacire se gandesc ca lumea va fi mai buna fara ei, ca toate problemele lor se rezolva atunci cand trec in nefiinta. In felul acesta nu ai nicio sansa sa schimbi nimic, sa lupti si sa iti atingi visul, sa iti schimbi radical viata si sa ai alte perspective care iti vor aduce bucurii. Nu se gandesc la durerea pe care o lasa in urma, la toti cei care sunt blestemati sa traiasca cu remuscari ca nu au putut face nimic.
Mi-ar placea sa existe si la noi o linie telefonica unde oamenii pot suna chiar in ultima clipa pentru a vorbi cu cineva, sunt convinsa ca as reusi sa conving cateva suflete ca viata merita traita asa cum este si ca.. la un moment dat iese soarele pentru fiecare. Eu am trecut prin starile acestea, doar eu stiu ce au insemnat pentru mine ultimii 10 ani si cum am reusit de fiecare data sa cad in picioare si sa trec mai departe de una singura.. sunt constienta ca educatia sta la baza unei gandiri sanatoase, insa nici copilaria mea nu a fost prea fericita.
Am fost de 2 ori in situatia de a nu mai avea nimic, si cand spun nimic, imaginati-va doar voi, cu ce sunteti imbracati in mijlocul desertului, fara ajutor, familie, prieteni si fara orice speranta ca ceva bun s-ar putea intampla, fiindca oricunde te uiti nu mai exista nimic. Ultima data am luat-o chiar de la 0, de unde plecasem cu multi ani in urma si este groaznic sa iti dai seama ca a trecut timpul pe langa tine si nu mai ai nimic din tot ce aveai pana atunci, am stiut ca doar o minune ma mai poate salva si chiar asa s-a intamplat.
Au venit cateva momente frumoase si m-am ridicat din nou. Pana si speranta murise si nu mai asteptam nimic.. Lucrurile bune vin pana la urma, daca drumul pe care esti se inchide, daca persoana iubita te paraseste, inseamna ca acela nu era drumul tau. O despartire poate fi privita ca pe o catastrofa sau, un pic mai optimist, ca pe un nou inceput.
Mie nu imi plac inceputurile si nici nu prea am incredere in oameni. Vreau sa spun ca oricare ar fi motivul nefericirii, daca alegi sa traiesti vei trece peste, vei uita, noi oportunitati se vor arata in timp. Daca iti invingi teama de esec, de inceputuri, intelegi si iei necazurile ca pe niste provocari peste care trebuie sa treci, nu neaparat invingator, dar cu lectia invatata si nu in ultimul rand sa nu renunti sa iti doresti sa traiesti.
CONVERSATION