Lucruri pierdute

Sentimente, de trairi, de vise care s-au pierdut undeva.. unele mai pot fi recuperate, altora le-a trecut timpul si orice as face, este imposibil sa le mai am din nou.

As incepe cu inocenta.. de ea imi este cel mai dor, un suflet care nu cunoaste sentimente mai putin frumoase, dezamarirea si durerea, un suflet care iubeste si iarta neconditionat. Nici acum nu port ura sau resentimente in suflet insa nu am cum sa mai fiu vreodata atat de senina precum eram in copilarie.

Si da, copilul din mine inca mai exista, slava Domnului ca nu l-am pierdut. Si inca ma mai bucura nimicurile si prostioarele, asta zile intregi si m-as uita la desenele animate si ador tricourile cu printuri cat mai dork-ish, Hello Kitty sau jucariile de plus. Inca adun ambalaje frumoase si le decupez si inca ma fascineaza poleiala.

Am mai pierdut bucuria, dar doar pe jumatate. Obisnuiam sa adorm cu lucruile pe care mi le-am cumparat si sa ma uit la ele primul lucru de dimineata, sa le analizez pe toate partile.. acum nici nu le scot din punga cand ajung acasa. Abia asteptam sa vina weekendul si sa merg acasa la parintii mei, numaram minutele si masinile pana veneau sa ma ia, de plictiseala inchideam pe jumatate ochii si ma uitam la luminile de pe strada, pareau niste stelute si ma rugam la ele sa vina cat mai repede. Imi este dor sa ma bucure orice de la prima zapada pana la prajturile facute de bunica. Si acum lucrurile acestea ma fac fericita, insa atunci le simteam altfel.

Imi este dor sa cred in magie, sa cred in basme si ca am puteri supranaturale pe care le voi descoperi mai tarziu, sa cred ca pot sa vorbesc cu animalele daca le imit sunetele si ca acestea ma inteleg. Imi este dor sa cred in Fat Frumos si in acel happy ever after care poate ca nu exista mereu insa vreau sa cred ca sunt eu mai speciala. Cand suntem mici suntem plini de magie iar pe masura ce inaintam in varsta aceasta dispare.

Unele lucruri nu se schimba niciodata, insa dupa ce trec anii, parca nu s-ar cuveni sa fii cu capul in nori la fel ca atunci... atunci cand nimeni nu se baza pe tine, cand nu trebuia sa iti pese de sentimetele altora si sa zambesti fals, cand puteai spune orice iti trece prin cap si toate erau iertate fiindca erai.... copil.