Si tacerea doare. Uneori mai mult decat vorbele. Te sufoca. E tacerea dinaintea uitarii. Sclipiri de optimism si noi vise, cu sufletul la fel de lucid pasesc spre primavara mea..Te privesti cazand, bucata cu bucata, la nesfarsit... pana ramai mic si neinsemnat.
Revolta din mine se traduce printr-o miscare confuza de indepartare si izolare. Pentru că tot ceea ce imi ramane este sa imi intind bratele si sa ma las purtata spre orice directie dar in sensul opus dorintei inimii mele.. Zborul intensifica emotia caderii, greutatea este apasatoare, dar sunt mai pregatita ca niciodata sa zbor departe. Cred... dar nu mai am timp sa ma mai gandesc daca pot sau nu. Viata merge inainte, cu sau fara mine, iar eu trebuie sa ma tin dupa ea.
Regretul a devenit o a doua natura. Credeam ca e obisnuinta, dar am regretat mai mult zilele astea decat am facut orice altceva. Dar continui sa pasesc inainte, mai nesigur ca alta data dar incerc sa ma mint ca pot, sa ma motivez ca totul va fi asa cum imi doresc. Nu din cauza destinatiei, niciodata nu mi-a fost frica de necunoscut, de a experimenta.. Picioarele mele sunt obosite de la atatea incercari, de atatea reveniri. Port in mine esecul, dezamagirea, tristetea, dar nu mai pot sa fac niciun pas inapoi. Simt ca ma sufoc dar zambesc, nu am ce altceva sa fac.. si mi-e greu.. mai greu ca niciodata. Privesc cu decade lumea pe care mi-am cladit-o din vise, asist nepasatoare cum totul a devenit deodata nimic. Asta am primit in schimbul dragostei mele. Imi trec prin fata ochilor reminescente ale copilariei, o pseudoexistenta intr-un semi-paradis. Niciodata nu a fost usor. Dar parca niciodata nu mi-a fost mai greu ca acum sa renunt si sa o iau de la capat.
La fiecare inceput am avut alta identitate, m-am revinventat.. As vrea sa ma pot regasi undeva, pe mine, cea care a fost vesnic acolo. Cred ca apogeul regretelor am sa il simt atunci cand voi constientiza ca sunt iar singura.. Dar mai e pana acolo, inca mai pot sa lupt sa uit.. nu stiu cum, cu ce putere, dar stiu ca daca mai am macar o sansa, trebuie sa o iau.. e sansa mea..
Cand inima nu iubeste avem mai mult timp pentru noi.. s-a terminat asteptarea.. Lucrurile se misca continuu in timp real si incercam sa tinem pasul cu ele.
Care e pretul pe care il platim pentru fericire? Sa nu fim niciodata singuri, inselati, dezamagiti... Uneori e mai bine sa traim intr-o bezna totala.
CONVERSATION