E ciudat sa realizezi la un moment dat ca fericirea depinde de un singur om....si acela nu esti tu. Mereu am simtit ca sunt in control asupra vietii mele, deciziile bune sau rele pe care le am luat m-au facut cine sunt azi si nu regret aproape nimic. As fi ipocrita sa spun ca nu am niciun regret, dar nimic ireparabil, nimic care sa-mi scada respectul de sine sau increderea in mine. Si totusi, nici nu stiu cand am ajuns un om atat de nesigur, cu un suflet atat de fragil, atat de emotiva si sensibila, atat de atenta la detalii aparent nesemificative pentru oricine altcineva. Si recunosc starea asta de slabiciune pentru ca am mai vazut-o de atatea ori in altii, si in sinea mea ma bucuram ca nu am sa fiu niciodata asta, stiam ca e imposbil sa imi deschid vreodata sufletul in felul asta in fata cuiva, sa il las sa-mi dea fericirea cu portia, sa astept sa o primesc cand si cum vrea altcineva.
CONVERSATION